📌 Cazinoul din Constanța este o adevărată comoară pentru țara noastră. Clădirea construită în stilul Art Noveau este unică și splendidă din toate punctele de vedere.
Cazinoul din Constanța este unul dintre simbolurile reprezentative ale orașului Constanța. Clădirea se află în centrul istoric, pe faleza peninsulei, în vecinătatea bulevardului Regina Elisabeta. De la depărtare, clădirea cazinoului te impresionează prin eleganța și maiestuozitatea sa.
Istoria și construcția cazinoului
În trecut, în aceeași loc, între anii 1880 și 1902, exista o construcție din lemn numită cazină. Aici se desfășurau spectacole de teatru și baluri. Însă în urma unui furtuni aceasta a fost distrusă.
În anul 1904, a început construirea unei clădiri mari, asemănătoare cazinourilor europene.
Arhitectul planurilor inițiale a fost Petre Antonescu care pregătit planurile pentru o clădire cu influențe din arta românească tradițională. Din păcate însă, după terminarea fundației, Primăria a decis să schimbe planurile și a dat sarcina unui alt arhitect, de origine franceză sau elvețiană, pe nume Daniel Renard. Acesta a renunțat la stilul românesc și a optat pentru o combinație de elemente decorative care a făcut clădirea să pară și mai impunătoare. Construcția a fost realizată în stilul Art Nouveau, sub influența cazinourilor cosmopolite ale acelei perioade. Lucrările au fost finalizate 6 ani mai târziu, în anul 1910.
Pentru construcția cazinoului din Constanța s-au cheltuit 1.300.000 de lei.
Parterul avea o intrare spațioasă, urmată de o scară mareță cu trei rampe către etaj. De o parte și de alta a scării se aflau un grup sanitar și biroul administratorului. În partea de nord a clădirii era loc de garderobă, un bufet cu un laborator, o sală de lectură, un vestiar, două săli de joc și una de biliard. La etaj se afla o sală de spectacole. De-a lungul scenei, pe ambele părți, se găseau spații pentru artiști și un salon privat pentru doamne.
Până în anul 1912, în cazinoul din Constanța cântau mai multe orchestre atât românești, cât și străine. Însă, singura orchestră care a avut un contract cu Primăria a fost orchestra lui Iosif Paschill.
În anul 1912, baronul Edgar de Marcay, care era proprietarul „Societății Marilor Stabilimente” și antreprenorul Cazinoului, a solicitat Primăriei să construiască un restaurant în fața Cazinoului. Astfel, a fost ridicată o clădire care acum găzduiește Acvariul.
Inițial, zona de promenadă ce se afla de-a lungul falezei a fost numită Bulevardul Principele Nicolae, însă, mai târziu a fost redenumită în Bulevardul Țarul Nicolae al II-lea, în urma vizitei sale la Constanța din anul 1914. După Primul Război Mondial, a fost redenumită Bulevardul General Alexandru Averescu, iar în 1948, odată cu venirea comuniștilor la putere, a devenit Bulevardul 16 Februarie. În prezent, promenada este destinată exclusiv pietonilor.
În timpul Primului Război Mondial, cazinoul a fost închis. Pe data de 20 august 1916, când au început bombardamentele asupra Constanței, Cazinoul a fost transformat într-un spital de campanie de către Crucea Roșie. Din nefericire, clădirea a fost lovită de schije și 10 oameni au murit. În perioada războiului cazinoul a fost bombardat atât de trupele germane, cât și de trupele bulgare care ocupaseră zona Dobrogei.
În 19 noiembrie 1917, Cazinoul a fost redeschis și a revenit la funcționarea normală. Ulterior, în anul 1934, arhitectul Daniel Renard a fost chemat să efectueze reparațiile necesare. După redeschidere cazinoul era un centru important și vestit în toată lumea.
Începând din 1941, Cazinoul a devenit adăpost pentru trupele germane, care au fost cazate în clădirea frumoasă de pe malul mării. Din păcate, Cazinoul a suferit din nou în urma bombardamentelor din partea trupelor sovietice.
A fost renovat în anul 1951 cu ajutorul deținuților politici, însă a suferit mari transformări. Conducerea regimului comunist din acea vreme, a făcut din parterul clădirii un restaurant și din etaj un cinematograf. În timpul regimului comunist, conducătorii care venise la Gheorghe Gheorghiu Dej și ulterior cu Nicolae Ceaușescu, au vizitat și cazinoul din Constanța.
Ultima renovare majoră a avut loc între anii 1986-1988, însă niciodată nu a mai fost atât de spectaculos ca la început. Cu trecerea anilor cazinoul s-a degradat din ce în ce mai mult ajungând să fie ocolit de locuitorii și turiștii din zonă.
Renovarea cazinoului
În 2019, s-a hotărât de către autorități că în sfârșit vor începe lucrările de renovare și consolidare a cazinoului din Constanța. Inițiativa a pornit de la Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice prin Compania Națională de Investiții.
Lucrările de reabilitare au început în ianuarie 2020, de către Aedificia Carpați SA (lider de asociere) & SC Remon Proiect SRL & SC Profesional Construct Proiectare SRL & Tehnoinstal SRL. Costurile de renovare și reabilitare se ridică undeva la 12 milioane de euro. După renovare, cazinoul va avea o sală de 200 de locuri destinată diverselor activități. Pe lângă aceasta, va exista și o sală pentru festivități cu aproximativ 150 de locuri.
După renovări clădirea va fi predată autorităților locale, însă primarul municipiului Constanța nu este foarte încântat de această decizie. De ce? Ei bine, după calculele dânsului, dacă cazinoul nu va închiriat 250 de zile din an, atunci primăria Constanța va suferi pierderi mari. O așa clădire trebuie întreținută și bineînțeles că toate acestea costă.
În timpul lucrărilor, s-a găsit de către experți un bilețel ascund în zidurile cazinoului. Acest bilet a fost ascuns de către un deținut politic în anul 1952. Acest deținut era un zidar din Sibiu Acest bilețel conține următoarele cuvinte:
„Iubite prieten care vei găsi aceste rânduri, Dumnezeu să te binecuvânteze! Sunt aici ca deținut politic din 1951, fiind zidar și dulgher la muncă. Am fost condamnat la 9 ani și, din 1949, viața mea este în mâinile Domnului, căci liber nu voi fi prea curând.”
În trecut s-au mai găsit astfel de bilețele. În anul 2020, s-a găsit un bilet semnat de către 15 deținuți politici – o mărturie din timpul prigoanei comuniste.
În anul 2023, exteriorul cazinoului este încă acoperit cu schele, însă aproape gata. Două dintre laturile clădirii au fost consolidate aproape în întregime, deoarece erau extrem de deteriorate. Totodată și terasa dinspre mare a fost consolidată în totalitate, mai rămâne să fie decorată.
