Lacul Roșu este un lac de baraj ce se află la o altitudine de 983 metri. În urma precipitațiilor atmosferice abundente din anul 1837, suprafețe mari de terne din coasta nord-vestica a muntelui Ghilcoș s-au prăbușit forând astfel un baraj natural.
Lacul are o formă de L, cu două brațe: brațul din Valea Oii cu o lungime de 900 de metri și brațul din Valea Suhardului cu 438 metri lungime. Alimentarea lacului se face din patru pârâie mari: Verescheul, Suhardul, Licosul și Valea Oii. Atunci când este un an mai secetos, nivelul lacului Roșu scade, fiind și mai bune vizibile trunchiurile brazilor inundați de apă.
Numele lacului de-a lungul timpului
Lacul are denumiri atât în limba română cât și în limba maghiară. Numele lacului a fost dat după muntele Ghilcoș și după pârâul Roșu. În anul 1894 avea denumirea de Lacul Pietrei Roșii, mai târziu a fost denumit Lacul Ucigaș (română) sau Taul Ghilcos (maghiară). Numele de Lacul Roșu apare oficial în anul 1936 și de atunci a și rămas așa.
Dimensiunea lacului Roșu
Dimensiunea lacului este necunoscută. Nu au putu fi făcute măsurători exacte deoarece lacul are și părți inaccesibile. Măsurătorile aproximative, făcute în anul 1987 de către Csiki Kâroly indică că perimetrul lacului este de 2830 metri iar adâncimea maximă la extremitatea din aval este de 9,7 metri.
Legendele lacului Roșu
Există o legendă populară care spune că în momentul în care muntele s-a prăbușit, în locul unde se află lacul acum era o turmă de oi, cu ciobani și câini. Aceștia în urma impactului ar fi înmormântați sub apă. De aceea, mult timp apa lacului a fost roșie de la sângele oamenilor și a animalelor. O altă interpretare spune că nu ere doar o turmă de oi, ci un sat întreg de oameni.
O altă legendă spune că muntele s-a prăbușit după ce o fată frumoasă a fost răpită de către un haiduc și dusă în stâncile Suhardului Mic. Fata a ieșit din stânci cu ajutorul muntelui. Haiducul văzând că fata a dispărut a dat cu o bâtă în stânci. La acest impact muntele a început să se prăbușească, formând barajul și lacul.