Palatul Parlamentului

Palatul Parlamentului cunoscut ca și Casa Poporului sau Casa Republicii este o clădire impozantă care măsoară 270 metri lungime, 84 metri înălțime și 92 metri sub pământ. Clădirea a fost realizată conform planurilor și arhitecturii realist socialiste, deoarece construcția a început pe vremea lui Nicolae Ceaușescu.

În anul 1977, în urma cutremurului din 4 martie, Bucureștiul a fost distrus semnificativ. De aceea, dictatorul comunist Nicolae Ceaușescu a găsit pretextul perfect de a modifica capitala conform dorințelor sale socialiste.

Construcția clădirii a început în 25 iunie 1984, atunci când a avut loc și ceremonia oficială a așezării pietrei fundamentale. La construcția palatului au participat 700 arhitecți, 5000 soldați, 20.000 muncitori, o armată de „voluntari”, în 3 schimburi, pe o perioadă de 7 ani. Din păcate, au existat și victime în urma construirii clădirii, însă, acest subiect este unul tabu, comuniștii nevrând să dezvăluie aceste detalii.

Ca și materiale, pentru construirea acestei clădiri maiestuoase s-au folosit: 2 000 000 de tone de nisip, 7000 de tone de oțel, 5500 de tone de ciment, 3500 de tone de cristal, 1000 de tone de bazalt, 1 000 000 m³ de marmură, 900 000 m³ de esențe de lemn, 220 000 m² de covoare, 200 000 m³ de sticlă, 3500 m² de piele și 15 000 de candelabre.

Clădirea Parlamentului ale undeva la 1000 de încăperi, dintre care 440 de birouri, peste 30 de săli și saloane, 4 restaurante, 3 biblioteci, 2 parcări subterane și o sală de concerte.

Toate covoarele din Palatul Parlamentului sunt din lână și au fost lucrate la Cisnădie, din piese mici și apoi asamblate (cusute) în fiecare sală, în funcție de dimensiunile fiecărei încăperi.

Structura și compartimentarea Parlamentului

Numele sălilor și saloanelor au fost aceste după revoluție și marchează evenimentele importante din istoria poporului român, cât și nume ale personalităților cunoscute pe plan mondial.

Intrarea 13 Septembrie

Intrarea cuprinde un hol mare, cu coloane din marmură și o scară ce duce la etajul 1. Scara are o înălțime de 30 metri și 27 m lățime și a fost inspirată de scara din Palatul de iarnă din Sankt Petersburg și duce la birourile prezidențiale.

Sala Drepturilor Omului

Această sală are 625 metri pătrați și era menită să folosească ca sală unde să se țină ședințele Comitetului Politic Executiv al regimului comunist. Sala este total lambrisată cu lemn de stejar, în diferite nuanțe. De asemenea, sala are oglinzi din ipsos patinat, cu ornamente din stuc. Candelabrul din cristal de Mediaș are 2 tone și este al doilea ca mărime din clădirea Parlamentului. Lemnul folosit în această cameră este autohton – stejar băițuit. Sala cuprinde o masă circulară din lemn de lemn de stejar machetat cu lemn de cireș, înconjurată de 60 de scaune. În planul original, pe lângă cele 60 de scaune, mai este un fotoliu cu tapițerie din aur și argint, situat mai sus de celelalte – un scaun al președintelui.

Galeria de Onoare și holul Intrării Oficiale

Un culoar lung de 150 metri și lat de 18 metri, cu uși glisante din stejar, cu geamuri de cristal.

Galeria de Onoare se află în latura de est a edificiului, orientată spre Piața Unirii. Plafoanele sunt realizate cu stucaturi din ipsos, elemente florale, fiind inspirate din arhitectura brâncovenească. Pardoseala este din marmură albă și căprioare bej și o bordură cu elemente decorative. Galeria de Onoare se bucură de o lumină naturală excepțională, având 14 ferestre și 67 lustre din cristal .Draperiile și covoarele din Galeria de Onoare sunt realizate în nuanțe de roșu englez. În Galeria de Onoare se află două scări monumentale, fiecare cu câte o fereastră de 16 metri, cu draperii care cântăresc 250 kg fiecare. Partea aceasta a Palatului a fost refăcute de cel puțin cinci ori, pentru a satisface complet dorințele lui Nicolae Ceaușescu. Treptele scărilor au doar 14–16 cm, pentru ca conducătorii scunzi să nu obosească urcând.

Sala Nicolae Bălcescu

Nicolae Bălcescu a fost om politic, gânditor democrat, istoric și revoluționar român – o personalitate importantă pentru poporul nostru, de aceea îi poartă numele această sală. Sala Nicolae Bălcescu conține singurul material din tot Palatul Parlamentului, care nu este autohton, și anume, lemnul de mahon, din care sunt făcute ușile. De ce tocmai acest material, deoarece a fost un cadou către Ceaușescu de la prietenul său președintele statului Zair, Mobutu Sese Seko.

Sala Nicolae Bălcescu are capitelele coloanelor grecești dorice, din bronz și coloane din marmură roz de Rușchița. La fel ca și în alte părți ale palatului, candelabrele au fost executate de artiști la Mediaș. Draperiile din această sală sunt din mătase, cusute la Sighișoara în tehnica brocart iar covorul de lână înflorat este făcut la Cisnădie.

Sala Nicolae Iorga

Nicolae Iorga a fost orator, membru al Academiei Române, istoric, om politic și prin ministru în anul 1930 – o personalitate importantă pentru poporul nostru, de aceea îi poartă numele această sală. Și această sală are preponderent pereți și tavan acoperiți cu lemn de stejar și perdele de mătase. Mobilierul din sala Nicolae Iorga este în stil art-deco iar pereții sunt decorați cu lucrările pictorilor precum Margareta Sterian, Nicolae Blei, Gheorghe Simion și Zamfir Dumitrescu.

Sala A.I. Cuza

Alexandru Ioan Cuza a fost domnitorul Țării Românești și al Moldovei și fondatorul României moderne, de aceea această sală îi poartă numele. Sala A.I. Cuza a fost terminată înainte de anul 1989 și avea menirea de a fi sală de protocol la cel mai înalt nivel, sală unde s-ar semna documentele și tratativele. Această sală este cea mai impresionantă sală a Palatului, cu 20 de metri înălțime.

La realizarea acestei săli au participat mulți meseriași din țară și din capitală: artiști plastici, specialiști în marmură, modelatori, maeștri ipsosari etc. Arhitectura sălii este eclectică cu coloane cu capitel în stil corintic și fusul în stil tradițional Brâncovenesc. Coloanele sunt din marmură albă. O altă atracție din această sală sunt ușile sculptate cu motive decorative.

În anul 1995, în această sală a avut loc concertul dirijat de Yehudi Menuhin, cu ocazia redeschiderii Festivalului Internațional de Muzică „George Enescu”.

Cea numită a provinciilor

Sala Ion C. Brătianu

Ion C. Brătianu a fost om politic care a jucat un rol important în Marea Unirea din 1918 – de aceea, această sală poartă numele său. Inițial, această sală a fost denumită de către Nicolae Ceaușescu, Sala Provinciilor. Sala Ion C. Brătianu este situată la parterul Palatului și este decorată în marmură și pereți și tavan din stuc. Draperiile sunt de catifea roșie cu fire de aur și argint, cu ciucuri și pasmanterii și au fost brodate de călugărițele din mănăstirile Agapia și Văratec.

Sala Take Ionescu

Take Ionescu a fost om politic, ziarist, avocat și cel de-al 29-lea prim ministru al României în perioada 1921-1922 – de aceea o sală îi poartă numele. Sala aceasta este folosită în principal pentru expoziții, cocktail-uri și târguri. Decorația din această sală imită arta orientului antic. La fel ca și în multe săli, ușile din această sală sunt opere de artă cu multă sculptură, atent lucrate. Datorită faptului că această sală nu are lumină naturală, conține 12 candelabre și 26 de aplice din cristal. Tavanul este îmbrăcat în foiță de aur, prin ale cărui orificii circulă aerul natural. Nu există aer condiționat, deoarece lui Nicolae Ceaușescu i-a fost frică de otrăvire.

Sala conține opere de artă, piese decorative și pictură de la: Angela Brădean, Marin David și Vasile Celmare și tapiserii ale lui Ovidiu Moga și Maria Nemeș.

Sala Unirii

Această sală a fost inaugurată în anul 1995, cu ocazia celei de-a cincea comemorari a Revoluției române din 1989. În planurile originale, Sala Unirii trebuia să fie o sală pentru recepțiile conducătorului de stat, de aici și numele inițial, Sala de banchete. De aceea, Sala Unirii este a doua cea mai înaltă cameră, iar lucrările de aici au durat multe zile pentru a ajunge să arate așa acum își dorea Nicolae Ceaușescu.

Sala este compusă din nava principală cu dimensiuni de 18 metri pe 54 metri și două nave mai mici de 6 metri pe 42 metri. Aceste nave sunt despărțite de două colonade din marmură cu caneluri în stil românesc și capitel corintic. Pereții sunt plini de oglinzi din ipsos cu ancadramente din marmură albă bogat ornamentate iar tavanul este din sticlă.

Covorul din Sala Unirii are 1100 m² și cântărește 3 tone, de aceea, este nevoie de 35 de oameni pentru a-l manipula. Pentru că în această sală se desfășoară des expoziții și târguri, covorul nu este expus în permanență. Sala are ieșire în exterior, direct în parc prin uși-ferestre cu o înălțime de 8 metri.

Din anul 1994, în clădirea Palatului funcționează Camera Deputaților, din 1995 clădirea găzduiește sediul Inițiativei de Cooperare Sud-est Europeană, iar din 2004 se află aici și Senatul României. Restaurantul din interiorul clădirii este accesibil doar politicienilor.

Palatul Parlamentului este deschis vizitării și oferă și programe de vizitare.