Castelul Lónyai a fost construit la inițiativa lui Sigismund Lónyai, comite de Bereg şi Crasna și diplomat al principelui Transilvaniei. Castelul a fost construit în jurul anului 1630 într-un stil renascentist. După moda epocii, castelul are un plan rectangular. Cele patru aripi ale clădirii delimitează o curte interioară, iar fiecare colţ al castelului are un turn-bastion de tip italian.
Elementele de fortificaţie erau alcătuite dintr-un şanţ, vizibil încă, şi probabil un zid cu pod mobil, care adăpostea, înafara castelului propriu-zis, alte construcţii a căror funcţionalitate nu mai este cunoscută.
Aripa de sud-est formează faţada, care se ridică cu trei niveluri deasupra solului. Turnul situat în partea mediană depăşeşte cu un nivel faţada principală. Cel de al treilea etaj al faţadei, prelungit şi de-a lungul altor aripi, formează o mansardă acoperi- tă iniţial cu şindrilă, prevăzută cu ferestre de tragere, având rol de apărare.
Dintre elementele cu rol decorativ ale faţadei, păstrate parţial până în zilele noastre, portalul intrării principale, delimitat de două coloane angajate din piatră ornamentate cu rozete şi un timpan în partea superioară, care susţinea odinioară blazonul familiei Lonyai, este cel mai impunător.
După moartea lui Sigismund Lonyai, în lipsa moş tenitorilor de sex masculin, castelul a fost împărţit de două dintre cele trei fiice ale sale. La scurt timp, la moartea uneia dintre moştenitoare, castelul este din nou divizat între cele două surori rămase, Ana, care va deţine astfel trei sferturi din castel, şi Margareta, proprietara unui sfert din construcţie. Pentru cel de al doilea soţ al Anei, principele Transilvaniei Ioan Ke- meny, castelul de la Medieş este unul dintre locurile preferate.
După moartea lui Kemeny, în anul 1669, Ana ainiţiatorebeliuneanobililordinzonă,careauatacat şi ucis una dintre garnizoanele germane aflate la Satu Mare. Fapta sa a fost pedepsită de rege prin confiscarea tuturor averilor, care ajung astfel în administrarea Cămării Regale. Ana este reabilitată şi primeşte averile confiscate abia spre sfârşitul vieţii. Astfel, în scurt timp, cele trei sferturi din castel reintră în proprietatea rege- lui. După mai multe decenii, cei care reuşesc să devi- nă proprietarii întregului castel, prin moştenirea unei părţi şi cumpărarea celeilalte sunt nobilii din familia Wesselenyi.
La sfârşitul secolului al XVIII-lea sau la în- ceputul secolului al XIX-lea, castelul este moştenit de familia Teleki, care însă nu îşi are rezidenţa în zonă. În jurul anului 1920, Carol II cumpără castelul, care va ajunge astfel mai târziu în proprietatea statului.
Prima restaurare cunoscută a castelului a avut loc în anul 1941, lucrările fiind conduse de arhitectul Lux Geza. În anul 1944, clădirea a fost folosită ca spital militar, iar în timpul retragerii armatei germane a fost incendiată, căpătând astfel aspectul de ruină pe care îl are şi azi. Restaurările ulterioare au fost parţiale şi insuficiente pentru conservarea monumentului.