Catedrala Încoronării din Alba Iulia

Construirea Catedralei Încoronării a început la 28 martie 1921, cu sprijinul Casei Regale a României, după planurile arhitectului Victor Ștefănescu. Lucrările au durat mai puțin de 2 ani, astfel în septembrie 1922 catedrala era gata iar în 8 octombrie a avut loc sfințirea și primirea hramului Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil.

În anul 1922, în curtea Catedralei Încoronării a avut loc ceremonia de încoronare a Regelui Ferdinand și a Reginei Maria. Ceremonia prin care cei doi erau desemnați suverani ai României Mari, a avut loc în fața clopotniței, unde scena amenajată era îmbrăcată în pânză roșie. Încoronarea a avut loc afară deoarece Regele Ferdinand catolic fiind, nu a vrut să fie încoronat într-o biserică ortodoxă, de un membru al bisericii ortodoxe, astfel și-a pus singur Coroana de Oțel în cap. După ce s-a încoronat pe sine însuși, a luat și coroana soției sale, Regina Maria și a încoronat-o și pe ea.

Arhitectul Victor Ștefănescu a realizat Catedrala Încoronării în stil bizantin, inspirându-se de la Biserica Domnească din Târgoviște. Intrarea în catedrală se face printr-un pridvor deschis cu arcade mari, ce se sprijină pe patru coloane cu capiteluri. În interiorul pridvorului sunt patru plăci de marmură cu inscripții ce ilustrează patru evenimente importante: refacerea unității spirituale a românilor, unirea de la 1600, martiriul lui Horea, Cloșca și Crișan și Tipărirea Noului Testament de Mitropolitul Simion Ștefan în anul 1648.

Picturile din interiorul catedralei au fost realizate de către pictorul Costin Petrescu. La intrarea în sfântul lăcaș erau așezate două picturi cu Regele Ferdinand și Regina Maria, însă în timpul regimului comunist acestea au fost acoperite cu vopsea.

Din 1975 până în prezent, construcția servește drept Catedrala Episcopiei Ortodoxe din Alba Iulia.