📌 Cetatea este printre singurele obiective turistice medievale din țara noastră - reabilitate.
În partea de sud-vest a grădinii publice din oraşul Turnu Severin, din terasa înaltă a Dunării se desprinde colina pe care se află vechea fortificaţie a cetăţii Severinului. La sud terenul coboară spre Bulevardul Dunărea, spre calea ferată şi port . Pe laturile de est, vest şi nord, cetatea este înconjurată de un scut tăiat pe terasa Dunării. Cetatea a funcționat începând din secolul al XIII-lea până la 1524, când a fost distrusă de turci.
Cetatea Severinului, sau mai degrabă resturile acestei cetăţi, care au avut mult de suferit în deceniile trecute de pe urma unor lucrări n-au fost îndeajuns cercetate. În 1869, când a venit la Turnu Severin pentru cercetări arheologice, Cezar Bolliac nu a trecut nepăsător pe lingă cetate. Cu acel prilej a fost descoperită intrarea în cetate din turnul de sud-est. Mai târziu, Teohari Antonescu a identificat-o cu o cetate dacică de pe Columna lui Traian. Dar cercetări mai amănunţite au fost făcute abia de Alexandru Bărcăcilă, începând cu anul 1936.
Începând din toamna anului 1965 , cercetările asupra acestei cetăţi, care pune o serie de probleme complexe încă nerezolvate, au fost reluate de către Muzeul Regiunii Porţilor de Fier care a deschis în anul următor şi un şantier de consolidări. Cercetările au demonstrat că ruinele ce se văd astăzi nu provin de la o singură construcţie, dar imaginea completă şi precisă a succesiunii fazelor nu o avem încă.
A doua întregire făcută rămăşiţelor acestui turn se datorează cărturarului Grigore Pleşoianu, care a ataşat doi contraforţi peretelui, în partea de nord. Scopul lucrărilor lui, scrie Pleşoianu într-un raport din 1835, „Nu este altul decit a astupa mâncătura temeliei turnului Severin şi a-i face două sau trei propte ca să nu cază de vreun cutremur”.
Deşi destul de superficial executată, această consolidare a avut darul pe lingă alte lucrări ulterioare, să contribuie la păstrarea peretelui turnului până în zilele noastre. Toate aceste adausuri, care astăzi nu-şi mai aveau rostul, au fost înlăturate, iar turnul şi-a primit o înfăţişare cât mai aproape de cea originală. Alte lucrări de consolidare au mai fost intreprinse de vechea primărie a oraşului în anul 1914, când au fost tăiate şi drumuri de acces în panta cetăţii, ducând la golirea unor porţiuni din depunerile arheologice.
Pe temeiul cercetărilor de până acum, se pare că ultima fază a cetăţii, aceea care a fost degajată parţial în cursul săpăturilor şi este vizibilă astăzi, s-ar datora unui tip străin de tradiţia arhitecturii militare vechi din Transilvania şi Ţara Românească. Ea pare mai degrabă un produs al artei militare apusene, al sistemului de fortificaţie italian. În anul 1424, cetatea se afla sub comanda comitelui bănăţean ( de origine italiană), Pippo Spano , căruia probabil i se datorează una dintre refaceri.
În interiorul cetății s-au mai descoperit ruinele unei biserici, ateliere de confecţionat material de război, vârfuri de lance, săgeţi de fier, proiectile din fier pentru praştie, zgură de fier şi un drug cilindric de pucioasă.
Între anii 2009 și 2015, Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin a reușit să reabiliteze Cetatea Severinului printr-un proiect finanțat de Uniunea Europeană. În timpul lucrărilor de reabilitare și modernizare, s-au făcut descoperiri deosebite: au fost găsite 159 de monede care au circulat pe piață în secolul al XVI-lea. Această descoperire arheologică oferă o importantă perspectivă asupra istoriei și tradițiilor orașului, adăugând o valoare culturală și științifică semnificativă proiectului de restaurare a Cetății Severinului.
