Castrul Roman Drobeta

Împăratul Traian a construit Drobeta, prima cetate din piatră, în anul 103-105. Aceasta a servit ca un important centru militar și politic, fiind inițial un castru roman de apărare pentru a găzdui 500 de soldați care asigurau securitatea podului. Fundațiile cetății, acoperind o suprafață de două hectare, sunt încă vizibile astăzi.

Istoria Castrului Roman din Drobeta

Hotărând construcţia unei gigantice lucrări ca aceea a podului aruncat peste Dunăre, Traian a fpst cunoscut fie din povestirile istoricilor, fie din experienţa primului război dus împotriva dacilor, că locuitorii acestui pământ sunt greu de cucerit, dar mai ales greu de ținut sub stăpânire.

De aceea ridică, la cele două capete, castre de apărare. Egeta (devenită Pontes) pe malul drept al fluviului, mai mică şi lipsită de importanță, deoarece din Moesia era puțin probabil să fie atacat, şi Drobeta pe malul stâng, ambele ridicate, desigur, sub îndrumarea aceluiaşi ingenios constructor Apolodor din Damasc.

Castrul Drobeta avea, ca orice tabără romană, forma dreptunghiulară cu laturile mari orientate nord-sud, având o suprafață de cca 2 ha. La jumătatea laturilor mici se află câte o poartă: pretoriană la sud, spre Dunăre, şi decumană la nord, aşezate față în față, închizând sau deschizând drumul pretorian şi respectiv decuman ce conduceau în linie dreaptă la acelaşi punct: clădirea pretorului (comandantului) din centrul castrului, unde se afla şi locuința comandantului şi unde va fi poposit în iarna anilor 104-105 însuşi împăratul Traian. Porțile de pe laturile mari ale dreptunghiului stăteau asemenea celor de pe laturile mici față în față, având între ele un singur drum, drumul principal ce cădea în dreptul pretoriului perpendicular pe drumul pretorian. În afara acestor drumuri ce au forma unei cruci, castrul deține în interior de jur împrejur, un drum numit „al soldaţilor”.

Pretoriul este cea mai însemnată clădire a unui castru, aici aflându-se sediul comandantului, scaunul de judecată, casa cezarului, altarul steagurilor etc. Acesta avea o curte interioară deschisă între ziduri groase. Pe lângă ziduri se aflau înşirate depozitele de arme (cinci pe fiecare latură) fiind, aşa cum arată azi bazele porticului de coloane, supraetajate. Restul construcţiilor formau cazărmile soldaţilor şi locuinţele ofiţerilor.

După ridicarea acestui castru, Drobeta devine un puternic centru economic. Apar mari meşteri în tehnica teracotei de la care se păstrează şi azi cahle cu ştampila lor: Fortis, Flavi, Cassi, rezultate ale unei rare măiestrii artistice în puterea căreia pământul pare că se topeşte întocmai ca metalul şi e silit să ia forma dorită.

De asemenea, săpăturile au scos la iveală şi vase de import cu reliefuri aplicate de o tinete artistică deosebită, vase cunoscute sub numele de „terra sigillata”. Prezenţa lor demonstrează că mare parte din locuitori îşi rafinaseră pe de o parte gusturile, iar pe de altă parte dispuneau de largi posibilităţi materiale. O dată cu creşterea numă­rului meşteşugarilor, apare o adevărată clasă a negustorilor care plecau din Dacia cu aur şi argint, cu grâu şi cu miere, lână, lemn, piele, sare şi poate chiar cu sclavi.

Săpăturile au scos la iveală, alături de statuile zeilor Marie şi Minerva (consideraţi de romani protectori ai armatei) pe cele ale lui Mercur, protector al comerţului.

O inscripţie care atestă existența Coloniei Septimia Drobeta este aceea de pe o lespede de calcar descoperită la bazilica din parcul oraşului. Colonia Septima Drobeta i-a ridicat un monument lui Marcus Aurelius Antonius Augusflls. Statuile, bijuteriile, cerceii arată atributele unei vieţi comode, civilizate ce se instalase la Drobeta, într-o perioadă de adevărată înflorire economică.

A doua înflorire a Castrului din Drobeta

După distrugerea ei de către popoarele migratorii, Drobeta cunoaşte o nouă epocă în timpul lui Constantin cel Mare (sec. IV). El reclă­deşte castrul cu resturile vechii construcţii aflată în ruină, folosind chiar şi pietrele funerare. Dar noua întăritură nu e nici pe departe o reconstituire. Se folosesc parţial doar vechile fundaţii; se deschid drumuri noi, se adaugă patru turnuri. În interior se construiesc 84 de camere înşirate în formă de cruce, pătrate şi simetrice. Dispunerea locuinţelor în interiorul castrului de-a lungul a două străzi principale este analogă palatelor lui Diocleţian şi Constantin cel Mare. Urmele acestora se văd azi încă mai bine decât urmele construcţiei iniţiale din vremea lui Traian. Dar nici această refacere nu are darul să țină încă multe vreme Drobeta.

Către mijlocul veacului următor năvălesc hunii. Abia peste un secol, sub Justinian se refac unele fortificaţii de pe malul Dunării. După mărturia istoricului Procopius împăratul nu găseşte Drobeta demnă de o refacere, întărind mai degrabă castrul de pe malul drept, Pontes, unde îşi Iasă de altfel şi o garnizoană.

Nu este exclus ca Drobeta să fi cunoscut după un mileniu o nouă strălucire, o renaştere la viata intensă de odinioară în epoca feudală. Cert este că aceste relicve ale istoriei au oferit şi oferă încă un larg câmp de cercetare specialiştilor.

Castrul Drobeta astăzi

În noiembrie 2010, în urma săpăturilor efectuate în curtea Muzeului Regiunii Porților de Fier, arheologii au descoperit un amfiteatru militar, o descoperire de senzație. Săpăturile au scos la lumină cele patru porți ale acestui amfiteatru, iar după un studiu amănunțit, s-a confirmat că acesta era chiar amfiteatrul ilustrat pe Columna lui Traian din Roma și care a fost dedicat triumfului împăratului Traian asupra dacilor.

Acest monument a fost căutat de mulți ani de specialiști și pentru o lungă perioadă s-a crezut că existența lui era doar o fantezie a celebrului Apollodor din Damasc. Cu toate acestea, descoperirea arheologică a confirmat că amfiteatrul de la Drobeta este o realitate istorică de mare importanță, oferind informații prețioase despre perioada respectivă și triumful lui Traian asupra dacilor.

Tot atunci au fost descoperite și ruinele termelor romane la o distanță mică spre vest. Printre acestea se numără un bazin și conturul unor încăperi prevăzute cu conducte pentru apă caldă și apă rece. Aceste băi romane sunt considerate cele mai complexe și sofisticate din întreaga Dacie. Ele includ vestiarul, o cameră cu aburi, o curte interioară destinată exercițiilor fizice și jocurilor sportive, precum și bazine cu apă caldă și apă rece, reprezentând adevărate spa-uri antice. Această descoperire demonstrează principiile vieții și civilizației romane din zonă.

În anul 2014 au fost finalizare lucrările de reabilitare. În urma acestor lucrări s-au realizat următoarele reconstruiri:

• Au fost consolidate și restaurate ruinele romane;
• Au fost restaurate turnurile medievale și turnurile celorlalte clădiri
• S-a construit un nou Teatru Roman cu 730 de locuri;
• S-a consolidat și restaurat biserica gotică.

Asta în ce privește direct castrul, în rest s-a mai făcut modernizarea și accesul mai ușor al vizitatorilor.