Clădirea în care se află Muzeul Național al Unirii din Alba-Iulia a fost construit în anii 1851-1853 cu scopul de a fi casă ofițerilor armatei habsburgice din Cetate. Datorită recrutărilor masive de soldați, localnicii au denumit clădirea „Babilon”.
Clădirea cu ziduri groase și cu peste 100 de încăperi era o fortăreață în adevăratul sens al cuvântului. Chiar și după Unirea, în 1918, clădirea a fost dată în folosul armatei, doar că militarii nu mai aveau o origine multietnică, ci erau români.
Inaugurarea clădirii ca și muzeu a avut loc în 28 noiembrie 1968, pe vremea când Nicolae Ceaușescu era secretar general al Partidului Comunist Român. Muzeul Național al Unirii a fost inaugurat în anul în care se împlineau 50 de ani de la Unirea Transilvaniei cu România.
Clădirea Muzeului Național al Unirii este cel mai mare edificiu în stil romantic din Alba Iulia. Muzeul găzduiește peste 200.000 de obiecte de patrimoniu. Este un loc perfect dacă dorești să te întorci în preistorie, în vremea dacilor și romanilor, în Evul Mediu, la Răscoala lui Horea, dar și la Războaiele Mondiale.
Bineînțeles că Muzeul are și câteva piese de rezistentă. Ca să numărăm câteva: tezaurul dacic de la Lupu, o machetă a complexului de terme de la Apulum, craniul cu trepanație din Epoca bronzului, trei splendide statuete romane de marmură descoperite în ultimele trei decenii, fluierul, haina și șerparul lui Avram Iancu și un basorelief înfăţişându-i pe Romulus şi Remus alăptaţi de lupoaică.
Pe lângă colecțiile permanente, care se află în muzeu tot anul, există și peste 50 de colecții temporare, care se schimbă o dată la ceva timp, în cursul anului.