Mănăstirea Cozia este un complex monahal medieval situat în orașul Călimănești, pe malul râului Olt. Mănăstirea a fost ctitorită de domnitorul Mircea cel Bătrân și a fost extinsă și renovată de-a lungul secolelor. Acest loc monahal a fost un important centru cultural românesc.
În interiorul mănăstirii a funcționat o școală mănăstirească încă din anul 1415, iar primul dascăl a fost părintele Sofronie, starețul mănăstirii. De-a lungul timpului, au fost menționate mai multe donații și hrisoave prin care domnitorii întăreau proprietățile mănăstirii.
Biserica mare a mănăstirii, cu hramul „Sfânta Treime”, a fost construită între anii 1387-1391 și este decorată cu rozete de piatră, rânduri orizontale de cărămidă și piatră în stil bizantin. Pictura interioară datează din anii 1390-1391. Mănăstirea a fost renovată de mai multe ori de-a lungul istoriei sale, de către domnitori precum Neagoe Basarab, Radu Paisie și Constantin Brâncoveanu.
În perioada ocupației austriece a Olteniei, mănăstirea a devenit o fortăreață pentru a rezista invaziei străine. Totuși, în secolul al XIX-lea, a fost transformată în pușcărie și ulterior în spital. În timpul Primului Război Mondial, a fost folosită ca grajd pentru cai.
În 1938, osemintele domnitorului Mircea cel Bătrân au fost reînhumate în incinta mănăstirii, într-o ceremonie la care au participat principele moștenitor Mihai, savantul Nicolae Iorga și alți înalți demnitari.
De asemenea, în apropierea Mănăstirii Cozia se află Bolnița Sfinții Apostoli, construită de Radu Paisie și decorată cu picturi murale realizate de meșterii zugravi David și Raduslav.
Mănăstirea Cozia și Bolnița Sfinții Apostoli sunt incluse în Lista monumentelor istorice din România și reprezintă importante repere ale istoriei și culturii românești.