Rezervația arheologică ,,Cuptoarele dacice”, unică în Europa Centrală se află în Medieșu Aurit, un sat din Satu Mare. Așezarea dacică cuprinde cuptoarele în care ardeau vase, șoproane pentru olărit, câteva locuințe și un cimitir.
Conform arheologilor, așezarea dacică s-a format de-a lungul secolelor I – IV d.Hr. și a fost un loc important pentru producția de ceramică din acea vreme.
Cuptoarele erau mari, deseori depășeau 200 cm – acest fapt le face unice în Europa Centrală. Datorită acestei dimensiuni, puteau face vase de mari dimensiuni. Atelierul de ars ceramica este com- pus dintr-un cuptor legat de groapa de deservire prin două canale de foc. Coborârea în groapa de deservi- re se realiza cu ajutorul treptelor special amenajate, la baza lor fiind întreţinut focul ce ardea în gura canalelor de foc. Vasele erau introduse în cuptor prin orificiul cupolei, aflat la suprafaţa solului, şi erau arse de aerul fierbinte ce pătrundea prin canalele de foc. Sistemul ingenios de construcţie permitea evitarea contactului direct al vaselor cu focul, iar prin amplasarea în pă mânt al întregului cuptor era minimalizată pierderea căldurii.
Centrul ceramic se întinde pe terasa înaltă a luncii mlăştinoase a râului Racta, retras la aproximativ 4 km de calea principală de circulaţie de pe terasa nordică a râului Someş. Lutul de o calitate excepţională, apropierea apei şi a pădurilor care se pot vedea foarte bine şi pe hărţile din secolul al XVIII-iea au oferit toate condiţiile necesare unei producţii ceramice pe scară largă. În prezent, au fost identificate peste 200 de cuptoare. Momentan, nu se știe cu exactitate când a fost înființată şi când a fost abandonată producţia ceramică de la Medieşu Aurit, însă având în vedere numărul cuptoarelor se poate spune că era unul din cele mai mari centre ceramice ale Europei barbare.
Zona era excelentă, având acces la apă și pădure, iar lutul de calitate asigura producția în cantități mari. Așezarea a atras și alte civilizații, devenind una dintre cele mai mari concentrații de ateliere ceramice din Europa.
Cuptoarele au fost descoperite și cercetate începând cu anul 1964, după ce localnicii au găsit fragmente mari de ceramică în timpul lucrărilor agricole. Astfel, locul a fost investigat de cercetători și arheologi, care au descoperit un sistem bine pus la punct de producție a ceramicii geto-dacice. Până în prezent, Muzeul Județean din Satu Mare a reușit să restaureze doar șapte dintre cuptoare, iar în viitor se dorește protejarea lor prin acoperirea cu o cupolă de sticlă.