📌 Mocănița Oravița-Anina circulă pe cea mai veche cale ferată montană din România. Viaductele și tunelurile construite în Munții Banatului și peisaje din jur oferă o experiență inedită.
Construcția căii ferate Oravița-Anina a început în anul 1861. Lucrarea a fost una extrem de dificilă pentru inginerii din vremea aceea, datorită faptului că era un traseu montan, în vestul Munților Banatului. Traseul urcă 33,4 km și este format din 14 tuneluri și 10 viaducte. După aproape 3 ani lucrarea a fost finalizată în ciudat dificultății construirii. Prin urmare, calea ferată Oravița-Anina a fost inaugurată în anul 1863 pe 13 decembrie, ca prima cale ferată montană din România.
Această cale ferată este cea mai veche din Sud-Estul Europei și a fost construită cu scopul de a transporta minereurile. Datorită faptului că seamănă cu prima cale ferată montană din Europa, Semmeringbahn din Austria, calea ferată din România a primit denumirea de Semeringul Bănățean.
Astăzi însă calea ferată nu mai este folosită în scopul mineritului, ci doar în scop turistic. Călătoria începe în gara din Oravița și pe parcursul traseului oprește în 5 stații: Brădişorul de Jos, Dobrei, Lişava, Ciudanoviţa și Gârlişte.
Traseul cu mocănița Oravița-Anina este unul de poveste, pe lângă peisajul montan minunat, viaductele construite sunt cu adevărat impresionante. Cel mai lung viaduct este viaductul Racoviţă cu 26,5 metri înălţime și 115 metri lungime. Chiar dacă acesta este cel mai lung viaduct, la capitolul spectaculos îl întrece viaductul de la Jitin, deoarece acesta este o adevărată operă de artă. Viaductul Jitin este curbat la ambele capete iar înălțimea stâlpilor este de 37 metri. Lungimea podului de fier a viaductului este de 31 de metri iar tunelul are 230 de metri. Cel mai lung tunel de pe traseul Oravița-Anina are 660 de metri și se află mai pe la finalul traseului, în Gârliște.
Datorită curbelor abrupte (cele obișnuite de la cale ferată au 150 metri, cele de la traseul Oravița-Anina au doar 114 metri) s-au montat contrașine în interiorul căii ferate. Viteza cu care se deplasează mocănița este doar de 17 km/h, de aceea, traseul chiar dacă nu este lung în kilometrii se parcurge în 4 ore dus-întors.
Linia ferată nu este electrificată, prin urmare a fost nevoie de construirea unor vagoane și locomotive speciale. Mocănița are două vagoane necompartimentate cu bănci din lemn, construite în anul 1914. Dacă cererea este mare se mai adaugă un vagon. În total mocănița are 3 vagoane deoarece doar atât îi permite să circule în curbele cu o rază atât de mică.
