Mocănița Sibiu-Agnita

Calea ferată Sibiu-Agnita este o cale ferată îngustă cu ecartament de 760 mm și care leagă orașele Sibiu și Agnita. Până în anul 1965, traseul ajungea până în Sighișoara, însă în perioada regimului comunism cei responsabili cu dezvoltarea transportului rutier au desființat această opțiune. În locul căii ferate a fost construit un drum județean.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, au fost trasate primele linii de cale ferată din Transilvania. Conducerea Imperiului Austro-Ungar a încurajat această inițiativă prin suportul financiar al guvernului de la Budapesta. Inițiativa a fost încurajată deoarece ajuta la dezvoltarea zonelor rurale prin asigurarea transportului de călători și produselor agricole și forestiere.

Scurt istoric

În anul 1895,  „Societatea Căilor Ferate Locale Sighișoara-Sibiu” începe construirea căii ferate de la Sighișoara. Chiar dacă se confruntau cu inundații, au reușit ca la sfârșitul anului 1898 să termine 48 de kilometri până la Agnita.

Peste 12 ani calea ferată este prelungită cu 62 de kilometri, până la Sibiu. Traseul trenului trecea prin orașul Agnita, chiar pe șoseaua principală, alături de trăsuri, autovehicule și pietoni. La insistențele comunității locale s-a mai construit cale ferată până la Vurpăr prin Cornățel. Asta înseamnă că linia ferată s-a mai lungit cu 13 km, rezultând o cale ferată lungă de 123 de kilometri. După război aceasta a fost cea mai lungă cale ferată îngustă din România.

În 1912, s-au făcut planuri pentru a extinde linia la sud de Agnita și peste râul Olt. Datorită turbulențelor înainte de Primul Război Mondial, această inițiativă a fost sistată și a rămas doar la nivel de plan. După terminarea războiului și Unirea Transilvaniei cu România, conducerea căii ferate este preluată de Căile Ferate Române (CFR), însă proprietarul de drept rămâne SCFL. De aceea, în anul 1948 toată calea ferată este cumpărată de către Ministerul Lucrărilor Publice. Prin această mișcare SCFL este dizolvat.

Anul 1965 a adus închiderea liniei dintre Sighișoara și Agnita deoarece datorită curbelor strânse și pantelor abrupte trenul era dificil de operat. Totodată, acest drum anevoios era scump de operat iar viteza pe această porțiune de drum era de 10 km/h. Șinele au fost scoase și de pe calea principală din orașul Agnita.

În anul 2001, Mocănița Sibiu-Agnita își încetează cursa după 91 de ani de funcționare. Retragerea a fost făcută datorită lipsei fondurilor pentru întreținerea locomotivelor. Prin urmare, mocănița aceasta a fost ultima cale ferată îngustă operată de CFR. În 2003, totul este preluat de către SFT – Societatea Feroviară de Turism pentru folosirea mocăniței și traseului în scop turistic. Cinci ani mai târziu însă, din cauze economice și datorită conducerii precare societatea SFT falimentează. Cu excepția unei singure locomotive, toate locomotivele au ajuns la fier vechi sau arse de flacăra autogen.

Cu ocazia centenarului din 2010, s-a repus pe șine o locomotivă și câteva vagoane. La această festivitatea au participat câțiva pasionați de feroviari britanici. Aceștia se ocupă cu restaurarea și operarea celor mai faimoase căi ferate din lume – Welsh Highland Railway și Ffestiniog Railway din Țara Galilor. Pentru că voluntarii de la asociația „Prietenii Mocăniței” au fost foarte devotați și entuziasmași ieri britanicii au observat, au format Grupul Suporterilor din Marea Britanie a Căii Ferate Sibiu-Agnita (SARUK). Aceasta este o organizație non-profit care are ca scop promovarea și atragerea finanțelor pentru proiectul Căii Ferate Sibiu-Agnita. În prezent, unul dintre oamenii importanți din spatele acestui proiect este chiar Regale Prințul Charles al Marii Britanii.

Călătoria cu mocănița Sibiu-Agnita durează aproximativ o oră și un sfert și sunt disponibile două vagoane închise și încălzite de 70 de locuri și un vagon deschis de 29 de locuri (folosit dacă vremea permite).